Minorul pleacă în străinătate? Acte și traduceri
Vacanță cu bunicii, excursie cu rudele, cantonament sau competiție sportivă în străinătate – sunt multe situații în care un copil călătorește în afara României fără să fie însoțit de ambii părinți.
Una dintre primele întrebări este, de obicei: „Avem nevoie de procură pentru ieșirea minorului din țară?” Iar dacă destinația este în străinătate apare imediat și următoarea: „Trebuie tradusă declarația notarială?”
În limbaj curent, documentul este deseori numit „procură pentru minor”, însă Legea nr. 248/2005 folosește noțiunea de declarație prin care părintele sau părinții își exprimă acordul pentru călătoria minorului în străinătate. Condițiile diferă în funcție de persoana care însoțește copilul și de scopul călătoriei.
Ce spune legea despre ieșirea minorilor din România?
Regulile sunt prevăzute în principal de Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.
Articolul 30 stabilește condițiile în care cetățenilor români minori li se permite ieșirea din România.
Regula generală este că minorul trebuie să dețină un document de călătorie individual valabil, iar condițiile suplimentare diferă în funcție de persoana cu care călătorește. Poliția de Frontieră atrage atenția că certificatul de naștere nu reprezintă document de călătorie.
Vezi condițiile oficiale de călătorie pentru minori – Poliția de Frontieră Română
Copilul călătorește cu ambii părinți
Aceasta este situația cea mai simplă.
Potrivit art. 30 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 248/2005, dacă minorul călătorește în străinătate împreună cu ambii părinți, ieșirea din România este permisă în baza documentului de călătorie individual, fără să fie necesară declarația de acord despre care discutăm în acest articol.
Copilul călătorește doar cu mama sau cu tatăl
Atunci când copilul călătorește numai cu unul dintre părinți, situația este diferită.
Art. 30 alin. (1) lit. b) prevede, ca regulă, prezentarea declarației celuilalt părinte prin care acesta își exprimă acordul pentru efectuarea de călătorii în străinătate. Declarația poate privi o perioadă care nu poate depăși 3 ani de la data întocmirii. Legea prevede și situații în care această declarație nu este necesară, de exemplu atunci când se face dovada decesului celuilalt părinte sau în anumite situații privind exercitarea exclusivă a autorității părintești.
De aceea, înainte de călătorie este important să fie verificată situația concretă a familiei și documentele necesare.
Copilul pleacă în străinătate cu bunicii
Aceasta este una dintre cele mai frecvente situații în care părinții ajung la notar.
Din punctul de vedere al Legii nr. 248/2005, bunicul sau bunica este o altă persoană fizică majoră, adică o terță persoană în raport cu părinții sau reprezentantul legal.
Conform art. 30 alin. (1) lit. d), atunci când minorul călătorește cu o altă persoană majoră, este necesară, ca regulă, declarația ambilor părinți, cu excepțiile prevăzute de lege pentru anumite situații familiale.
Declarația trebuie să cuprindă acordul privind efectuarea călătoriilor în străinătate și datele de identitate ale persoanei care însoțește copilul. Perioada pentru care este dat acordul nu poate depăși 3 ani de la întocmirea declarației.
Așadar, faptul că însoțitorul este bunicul sau bunica nu elimină, prin el însuși, necesitatea declarației.
Copilul pleacă împreună cu antrenorul
O altă situație frecventă apare în cazul copiilor care practică sport și călătoresc în străinătate împreună cu antrenorul, reprezentantul clubului sau o altă persoană majoră.
Dacă antrenorul este persoana care însoțește minorul, acesta intră, în principiu, în categoria terței persoane majore prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. d), pentru care regula generală presupune declarația corespunzătoare a părinților.
Există însă o excepție foarte importantă pentru concursurile oficiale.
Copilul participă la un concurs sportiv oficial
Art. 30 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 248/2005 prevede o derogare pentru minorii care se deplasează în străinătate pentru studii sau concursuri oficiale.
În această situație, ieșirea din țară poate fi permisă chiar dacă există acordul doar al unuia dintre părinți, cu condiția prezentării documentelor corespunzătoare care dovedesc scopul deplasării și din care rezultă perioada și statul sau statele în care se vor desfășura studiile sau concursurile.
Această diferență este foarte importantă.
Un cantonament, o tabără sportivă sau o deplasare organizată de un club nu ar trebui presupuse automat ca fiind „concurs oficial”. Dacă se dorește utilizarea excepției prevăzute de lege, trebuie verificat dacă deplasarea și documentele organizatorului îndeplinesc condițiile cerute.
Pentru o competiție internațională, de exemplu, documentele emise de club sau organizator trebuie să permită dovedirea caracterului și detaliilor deplasării.
Ce trebuie să conțină declarația pentru persoana care însoțește minorul?
În cazul unei terțe persoane, declarația trebuie să permită identificarea însoțitorului.
În plus, art. 30 alin. (4) prevede că declarația trebuie să menționeze dacă minorul urmează să rămână în statul de destinație și datele persoanei căreia îi va fi încredințat. Dacă minorul se întoarce în România cu o altă persoană decât cea cu care a plecat, trebuie indicate, după caz, și datele acesteia.
Acesta este unul dintre motivele pentru care recomandăm ca părinții să stabilească exact itinerariul și persoanele care vor însoți copilul înainte de întocmirea documentului la notar.
Cât timp este valabilă declarația?
Acordul pentru efectuarea călătoriilor în străinătate poate fi exprimat pentru o perioadă de maximum 3 ani de la data autentificării declarației.
Asta nu înseamnă că orice declarație este automat întocmită pentru trei ani. Conținutul documentului și perioada pentru care părinții își exprimă acordul trebuie verificate în documentul concret.
Un detaliu util: Poliția de Frontieră precizează că schimbarea unor date sau a documentului de călătorie nu invalidează automat declarația dacă persoanele menționate pot fi în continuare identificate prin celelalte date existente în document, de exemplu CNP-ul.
Declarația trebuie autentificată la notar?
Da. Art. 30 alin. (7) stabilește că declarațiile prevăzute de lege trebuie autentificate în România de notarul public.
Dacă declarația este dată în străinătate, aceasta poate fi autentificată de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României. Dacă este întocmită în fața unei autorități străine, pot deveni aplicabile cerințele privind apostila de la Haga sau supralegalizarea, cu excepțiile rezultate din tratatele, convențiile sau acordurile aplicabile.
Acesta este un aspect important și pentru traduceri: dacă documentul a fost emis în străinătate și urmează să fie utilizat în România, nu este suficient să presupunem că simpla traducere rezolvă toate formalitățile. Trebuie verificat separat dacă documentul necesită apostilare, supralegalizare și/sau traducere legalizată.
Trebuie tradusă declarația notarială pentru ieșirea minorului din țară?
Aici apare una dintre cele mai frecvente confuzii.
Pentru ieșirea din România, Poliția de Frontieră Română precizează că NU este necesară traducerea declarației notariale în limba statului în care se efectuează călătoria.
Motivul este simplu: declarația solicitată de legislația română este prezentată autorităților române la ieșirea din țară.
Răspunsul oficial al Poliției de Frontieră privind traducerea declarației
Prin urmare, dacă plecați din România cu minorul și cineva vă spune că declarația trebuie obligatoriu tradusă în engleză doar pentru a trece de Poliția de Frontieră Română, această informație nu corespunde precizării oficiale publicate de instituție.
Atunci când poate fi necesară traducerea declarației?
Faptul că Poliția de Frontieră Română nu solicită traducerea nu înseamnă că documentul în limba română va fi suficient pentru orice situație care poate apărea în străinătate.
O traducere poate fi solicitată, de exemplu, de autorități sau organizații din țara de destinație, compania aeriană, organizatorul unei excursii sau competiții, clubul sportiv, unitatea de cazare ori o altă instituție.
Cerințele nu sunt universale și pot diferi de la o țară sau organizație la alta. De aceea, înainte de a comanda traducerea, recomandarea noastră este să întrebați instituția sau organizatorul care va solicita documentul:
- Este necesară traducerea declarației?
- În ce limbă?
- Este suficientă o traducere autorizată sau se solicită și legalizarea notarială a traducerii?
Astfel evitați atât efectuarea inutilă a unei traduceri, cât și situația în care ajungeți în străinătate cu un document care nu poate fi utilizat în scopul dorit.
Declarație, traducere autorizată sau traducere legalizată?
Sunt trei lucruri diferite și merită separate.
Declarația de acord este documentul prin care părintele sau părinții își exprimă consimțământul pentru călătoria minorului și care, în situațiile prevăzute de lege, trebuie autentificat de notar.
Traducerea autorizată reprezintă traducerea documentului realizată și certificată de un traducător autorizat pentru combinația lingvistică respectivă.
Traducerea legalizată implică o formalitate notarială suplimentară privind semnătura traducătorului autorizat.
Faptul că documentul original este autentificat notarial nu înseamnă automat că traducerea trebuie și ea legalizată. Cerința trebuie verificată cu instituția din țara în care va fi folosit documentul.
Ce se întâmplă dacă declarația este întocmită în străinătate?
Dacă unul sau ambii părinți se află în străinătate, declarația poate fi întocmită prin misiunea diplomatică sau oficiul consular al României.
În cazul în care este întocmită în fața unei autorități străine, art. 30 alin. (7) prevede, după caz, formalități de supralegalizare sau aplicarea apostilei conform Convenției de la Haga, existând și excepții pentru statele cu care România are acorduri care elimină aceste formalități.
În această situație este recomandat să verificați formalitățile documentului înainte de traducere, nu după ce traducerea a fost deja realizată.
Ordinea poate conta: în anumite situații trebuie aplicată mai întâi apostila pe document, iar apoi se traduce documentul împreună cu apostila.
Mai trebuie cazierul judiciar al bunicului sau antrenorului?
Aici a intervenit o modificare practică importantă în 2026.
Începând din acest an, certificatul de cazier judiciar nu mai trebuie prezentat fizic la ieșirea din țară a minorului. Poliția de Frontieră verifică electronic informațiile necesare în timpul controlului. Celelalte condiții legale privind călătoria minorului rămân însă aplicabile.
Informarea Poliției de Frontieră privind cazierul însoțitorului – 2026
Această informație este utilă mai ales pentru bunici, antrenori și alte persoane care călătoresc cu minorul și care pot găsi online informații mai vechi conform cărora trebuie să se prezinte la frontieră cu certificatul de cazier în format fizic.
Dar minorii care au împlinit 16 ani?
Există reguli speciale și pentru această categorie.
Legea permite, în anumite condiții, unui minor care a împlinit 16 ani să călătorească neînsoțit pentru vizite la rude, studii, participarea la concursuri oficiale sau anumite tratamente medicale, cu documentele și acordul prevăzute de lege.
Prin urmare, părinții unui adolescent de 16–17 ani nu ar trebui să presupună nici că acesta poate călători automat singur, nici că regulile sunt identice cu cele aplicabile unui copil mai mic.
Situația trebuie verificată în funcție de scopul călătoriei și documentele disponibile.
Checklist înainte ca minorul să plece în străinătate
Înainte de plecare, verificați documentul de călătorie al copilului și condițiile aplicabile persoanei care îl însoțește. Dacă pleacă împreună cu bunicii, antrenorul sau alt adult, verificați dacă este necesară declarația părinților și dacă aceasta conține corect datele însoțitorului.
Dacă deplasarea este pentru un concurs sportiv oficial sau studii, solicitați din timp documentele justificative de la club, școală sau organizator.
Iar dacă documentul va trebui prezentat și în țara de destinație, verificați înainte de plecare dacă instituția respectivă solicită traducerea și în ce formă.
Acest ultim pas poate evita o situație destul de neplăcută: să aveți declarația corectă pentru ieșirea din România, dar să descoperiți ulterior că organizația din străinătate solicită și o versiune într-o limbă pe care o poate verifica.
Traduceri pentru declarații notariale în Timișoara
Dacă minorul călătorește cu bunicii, antrenorul sau o altă persoană și vi s-a solicitat traducerea declarației notariale pentru utilizarea acesteia în străinătate, la Penini Translations din Timișoara putem realiza traducerea în limba solicitată.
Înainte de începerea proiectului, recomandăm să verificați cu instituția care va primi documentul dacă este necesară doar traducerea autorizată sau și legalizarea notarială a traducerii.
Dacă documentul a fost emis în străinătate și trebuie utilizat în România, este important să ne comunicați acest lucru de la început, deoarece pot exista cerințe suplimentare privind apostila, supralegalizarea și traducerea documentului.
Pentru ofertare, documentul poate fi transmis inițial în format PDF, clar și complet. În cazul în care este necesară ulterior legalizarea notarială a traducerii, vă vom comunica și ce documente trebuie prezentate în original.
Astfel, puteți pregăti toate formalitățile din timp și evitați să descoperiți cu o zi înainte de plecare că mai aveți nevoie de o traducere, o legalizare sau un document suplimentar.
Aveți nevoie de o traducere apostilată, o traducere legalizată sau o traducere autorizată?
Ne puteți contacta prin următoarele canale:
email office@peniniglobal.com
telefon sau WhatsApp 0040735817 746
sau la biroul de traduceri Penini Translations din Timișoara
Urmăriți-ne pe:
LinkedIn www.linkedin.com/company/penini-translations
Instagram www.instagram.com/penini_translations/
Facebook www.facebook.com/peniniglobal
Notă
Informațiile din acest articol au caracter general și nu reprezintă consultanță juridică. Condițiile de călătorie pot diferi în funcție de situația juridică a minorului, persoana însoțitoare, scopul deplasării și statul de destinație. Pentru ieșirea din România recomandăm verificarea informațiilor actualizate publicate de Poliția de Frontieră Română, iar pentru utilizarea documentelor în străinătate trebuie verificate și cerințele autorităților sau instituțiilor din statul de destinație.
